Some beauty of things whispered through music. Few words, no need 'em, designed in autumn colours. I want do draw for hours and hours and leave this night abandoned on a piece of paper.
[Little Dragon este o formatie suedeza pe care o tot ascult de cateva zile]
Q: Este crema regeneranta pentru conturul ochilor Garnier Nutritionist potrivita pentru mine? A: Da, daca aveti impresia ca ati ajuns la un punct de cotitura in viata, daca aveti in permanenta un aer obosit iar cearcanele si pungile de sub ochi sunt mai vizibile decat inainte.
Iaca, desi nu credeam despre mine ca ma aflu in postura de a folosi crema cand ce sa vezi, simpla citire a prospectului m-a si impins catre un punct de cotitura: cum naiba functioneaza? a Ma holbez la tub in timp ce ma concentrez asupra dubiilor? b Ma dau cu crema in jurul ochilor, ma intind pe canapea si ma relaxez, golindu-mi mintea de reziduurile ei, asteptand iluminarea?
Stau in fata cremei ca in fata oracolului si astept. Nu stiu sigur cum se procedeaza dar am rabdare si, ce e cel mai important, incredere. Doar nu voi contrazice ani de teste in laborator si verdictele unor oameni cu ochelari si halate.
Si inca alte intrebari. Raspunsul decisiv - cum il voi recunoaste? Doubts doubts more doubts and even if you're doubt free you still can't be sure you'll never have any. It's a tough life that of a woman and don't dare say it isn't. My mamma & aunt irma from cosmo told me so and here ... proof by proof I end up at this conclusion. It's a tough life that of a woman q.e.d.
Nu stiu nimic in mod sigur, dar am rabdare si incredere si astept.
"Pare ca e o muzica in drum spre propria-i somptuozitate si spre maximul de fast sonor. Mostenirea lui Wagner si a lui Strauss, nemaivorbind de Debussy, este puternica si de neevitat. Debitul este important dar creditorii sunt de negasit, iar dobanzile se acumuleaza repede. Este un pacat ca trebuie sa-l descrii prin partituri bine asamblate din punct de vedere al sonoritatii."
Primul prilej de a ma delecta cu beneficiile interdisciplinaritatii mi s-a oferit ieri cand la Ateneul Roman Filarmonica della Scala a sustinut un concert cu ocazia pam pam fuziunii bancii Tiriac cu Unicredit. Citatul de mai sus, strident ca sonor in somptuozitatea sa, face parte din caietul program al evenimentului (nu ma indoiesc ca melomanii si-au dat seama ca citatul se refera la lucrarea Le fontane di Roma compusa de Ottorino Respighi)
Sunt cateva naivitati, curiozitati si alte lucruri pe care nu le stiu, dar am tot timpul sa le aflu. Spre exemplu tare as vrea sa stiu cum suna descrierea imnului Zadok the Priest din caietele program ale meciurilor de Champions League. Iar daca nu exista caiete program ar face bine sa inventeze unele! Sunt deosebit de utile: poti sa scuipi seminte in mutrele fotografiate ale jucatorilor, hei toata galeria poate sa faca asta; apoi impreuna cu un ac de gamalie si facute cornet pot fi lansate inspre oficiala sau (si asta mi se pare utilizarea perfecta, so gentleman like) pot fi rulate si folosite ca ochean, asa ca la opera.
Sunt si alte branse care organizeaza astfel de concerte pentru a-si rasplati angajatii sau pentru a sarbatori evenimente importante i.e. un transplant de ficat reusit, un consiliu meteorologic, un haute team building? Mi-ar placea sa le colectionez caietele program, asta in cinstea triumfului know that-ului asupra know how-ului .
In prafuitele vremuri de demult, cand eram o pustoaica, obisnuiam sa chem la mine amici pentru a ne testa instinctele de supravietuitor. Luam un cort pe care il intindeam in mijlocul sufrageriei, planuiam cum sa gestionam resursele de sandwichuri, acadele, aspirine si calciu, faceam tactici de lupta impotriva fluturilor de apartament si povesteam. The creepiest horroriest stories ever been told. Ahh... those were the times. Immemorial I must say. Si azi...
Azi in Atelier 35 ( Str. Selari, nr. 13, sector 3)are un loc un sleepover cozzzmonautic:
luni, 24 septembrie, incepand cu orele 19 si pana dimineata devreme.
Veniti din timp, rezervati-va locuri, aduceti cu voi saci de dormit, izopren, paturi si protectie contra frigului spatial, etc. precum si alte device-uri necesare somnului profund.
Program de bord: prezentare si jucarii de colectie Star Wars (Andy Sinboy), prezentari despre mitologie si Luna (Adrian Sunca de la Observatorul Astronomic), atmosfera sonora spatiala si sleep concert (Victor Plastic, Cote, noizz.less), filme documentare (Cosmos, BBC Space, Space Exploration, si altele), astrofilatelie (Alec Bartos)
Ofiter de bord: Stefan Tiron aka Megatron; co-pilot: Raluca Doroftei; moonwalker: Sorin Paun aka noizz.less
Mai multe informatii gasiti pe blogul proiectului.
Este un anume fel de singuratate, cea care sta la dospit, crescand si tot crescand pana cuprinde toata viata din jurul unui om. E singuratatea aceea gasita asteptand la sfarsitul tuturor relatiilor si dupa sfarsitul tuturor oamenilor dragi. O noua zi, prafuita si anemica, isi face drum printre tabieturi si amintiri nimic nu mai e cum a fost si mai bine nici nu are cum sa fie caci pur si simplu nu are cum. O existenta ca o gaura neagra care absoarbe orice speranta.
Viata ferecata ca intr-un mare secret. Expusa cand si cand, pret de minute numarate, in autobuze sau in piata sau in Cismigiu, manifestata in locuri publice ca un mare cadou indescifrabil dat la intamplare de multe ori ma intreb cine o sa fie ultima persoana care o sa ma vada in viata[i] si intr-atat de nevizibila.
O anumita singuratate colosala care duce la gesturi exagerate, rusinoase in disperarea lor. Tin mult sa ma fac vazut, uneori cand ies in oras, cumpar un suc, chiar daca nu mi-e sete. Daca in pravalie e lume multa, merg pana acolo incat fac sa-mi cada maruntisul pe jos, monedele raspandindu-se in toate directiile. Ma las in genunchi. E un efort mare pentru mine sa ma las in genunchi si unul si mai mare sa ma ridic. Si totusi[ii]. Genul asta de gesturi, care opun oricarei temeri de ridicol un si totusitriumfator.
Gesturi ale maretei singuratati a batranilor. Precum a intra in vorba cu necunoscuti in autobuz. Si postura disperata de a trage de cuvintele cuiva, fortand o conversatie pentru a avea ce retrai momente mai tarziu, ajunsi acasa. Sau de a-si forta asupra propriei lor persoane anumite actiuni, o plimbare greu de dus pana la capat, un meci tensionat, un concert la Festivalul Enescu unde locurile pentru pensionari sunt la distanta de multe scari. Un batran care merge cu greutate, abia se urca in autobuz, plecat in cautare de cirese. Senzatiile si poftele si dispozitia de a mai gasi placeri luptand cu trupul. Radiantele sclipiri de viata.
'Cos you'll miss on plenty of stuff. Like .. you know ... these over here:
+ Gigi Becali ratand decernarea premiului Nobel pentru Pace pentru a participa la premiile MTV, nasterea lui Ion Ion Ion Tiriac, era post-Esca a stirilor ProTv, fata de la pagina 5 a ziarelor Gandul, Cotidianul, Dilema Veche, colaborarea dintre Pepe si Paulo Coelho and ... what more?
+ o colaborare senzationala intre dan diaconescu si marius tuca, ogica incasand marele premiu la loto si un featuring intre elton john, madalina manole, shakira si ion dolanescu (nasty)
+ lasand gluma la o parte, 2 stele pe piept pe tricoul rossonero, si 2 cifre pt numarul afisat pe maneci unde acum e doar o cifra. 7. kasia krozak did a great job though :) (thian)
[afisul unei campanii impotriva condusului in stare de ebrietate creat de Kasia Korkzak]
Monotonia unei seri nespectaculoase. Intrerupta brusc. Incepe ploaia si cunoscatorii deschid larg geamurile. Secventele de liniste dintre picaturile cazute pe pervaz stau presate sub vantul caldut. O seara care poate reincepe. Allegretto.
Imi plac mult pulloverele de lana, foarte groase, care acopera gatul si pe care le poti intinde peste degete. Un pullover hamac in care sa te odihnesti dupa o plimbare de cateva ore sau in care sa poti petrece o dupa amiaza rasfoind albume luate din anticariate. Pentru toamna asta sunt in cautare de manusi de piele. Ciocolatii si lungi pana sub cot si altele pana la incheietura mainii, verde smarald si de culoarea zmeurei. Unde sa le gasesc?
[Yundi Li - La Campanella. Cata energie imi da melodia asta.]
Abia m-am spalat pe cap si in jurul meu miroase a nuca si a afine. E un aer asa... lenes aici in camera, ce ma imbie la atipeala si fantasme. Am parcurs lungul drum al diminetii inspre somnul de amiaza printre aburi si creme asa ca acum ma gasesc tolanita pe canapea, prefacandu-ma obosita (dar nu sunt, noo, ca doar nu am muncit la camp). Muzica la casetofon e data incet, intr-atat de incet incat sa nu disting versurile, doar raguseala din voce, noptile nedormite si tutunul, purtate de un ventilator gigant pana la mine si apoi imprastiate in toata camera. Fata incercanata care canta dispare si imi apare in fata, ca un personaj, surasul lui Harry Brauner. Si doara stiti ce suras avea..
E intr-o zi mare, nu are nevoie de condimente si ceaiuri pentru a da drumul la povesti. Acestea cad si se rostogolesc din casetofon precum un ghem atins de pisici. Iat-acum isi aminteste de Brancusi si de o anume tinerete purtata peste tot in lume; cat timp tii in brate strans mamaliguta nu ai cum sa te departezi prea tare de locul in care te-ai nascut: ii placea sa fim numai noi doi la aceste neuitate, pentru mine, intalniri cu caracter, ca sa zic asa, prin excelenta folcloric. Dupa ce se imbaia, aparea intr-un halat gros de baie. Pe cap, un prosop imens se transforma intr-un imens turban. Era incantat sa-mi ofere la cina bucate romanesti gatite de el. Cu cata placere imi povestea despre faima sarmalutelor si a mamaligutei lui, printre admiratorii veniti sa-l viziteze din toate colturile lumii! Rasturnata pe un taler de lemn, mamaliguta era taiata cu ata, precum invatase in casa copilariei, la Hobita. Face brusc o pauza pentru a nimeri intr-un alt loc, intr-o alta amintire Foarte des, dupa o zi de munca, seara, Brancusi ma poftea in atelierul lui la un pahar de vin in modesta 'supanta' unde dormea. Lua ghitara din cui si se acompania, cantand cu glas domol cantecele care ii aduceau aminte de tinerete. Nu erau cantece tiganesti, erau cantece orasanesti. A ruginit frunza in vii.
Intre timp am terminat de rontait alunele invelite in ciocolata si imi pregatesc in liniste tinuta de plecare. Ma misc agale pentru a nu deranja vocea, pentru a nu o aduce in prag de bruiaj si tacere. Numar in gand secundele pana sa ma aplec dupa incaltari. Totul e calculat la sutime. Imi pun vesta, imi iau umbrela si plec. Inchid usa si las in spate un glas care tocmai incepe o poveste despre o iubire mare. Niste ganduri si sentimente care nu merita spectatori.
Simon Roberts on Motherland: Ballroom dancers, Nikita and Rufina. Omsk. Western Siberia, May 2005
Camping with Sasha and Paval. Kamchatka Peninsula. Far East Russia, October 2004
Pentru mine excelentul lor produs de export sunt povestile. Du-te acolo nu stiu unde, adu-mi aia nu stiu ce. Superivan si fete care arunca in urma lor cu piepteni pentru a crea paduri. Ce sanatos trebuie sa fie aerul acela de paduri abia ridicate. Si mai erau niste casute excentric traditionale, construite intr-un picior. Ma intrebam oare cum functioneaza astfel de casute, mi-ar placea sa locuiesc intr-una, dar nu exista pericolul ca un stranut taifun sa o darame? inca nu m-am hotarat ce sa aleg, o sa ma mai gandesc. Pagini lucioase si ilustrate cu mult rosu. Mi se parea ca rusii nu pot trai decat in rosu si cum le schimbi culoarea, cum se impiedica si nu le mai ies farmecele. Iar fetele purtau basma si erau frumoase, frumoase tare, durdulii si cu obraji rumeni. Iar de prea multa frumusete starneau manii locale a unei-alta vrajitoare. Cum recunosti o vrajitoare? Dupa imbracaminte, dupa vorba, e prea slaba si uscata? Vrajitoarele au viata de familie? Ce parere au despre rosu? Se scrie prea putin despre ele si despre ce naiba au facut din Rusia asta din povesti.
Azi in Atelier 35 ( Str. Selari, nr. 13, sector 3)are un loc un sleepover cozzzmonautic:
Despre viata ca un haiku: proiectul 
Volodya's apartment, Simferpol
Ice Fishing, Vologda
Ballroom dancers, Nikita and Rufina. Omsk. Western Siberia, May 2005
