| Saturday, February 07, 2009 |
| The Trouble With Imaginary Friends |
Imbatranesc brusc, irevocabil, atunci cand, trecand pe langa un prieten imaginar, intorc capul intr-o parte prefacandu-ma a nu-l vedea pentru a evita stinghereala momentului. Cand alura lui blanda si bonoma nu ma indeamna sa il trag de manson ci imi aduce in jur un vag val de nostalgie pentru clipele proaspete ale camaraderiei noastre.
Problema cu prietenii imaginari e ca nu se maturizeaza in acelasi timp cu mine asa ca revederea dupa o lunga pauza ma face inevitabil sa ma simt amortita si prafuita. Ei poarta in continuare intr-un cufar de care nu se despart niciodata cele mai luminoase ganduri si nastrusnice ambitii ale mele, iar cand le scot la iveala ca pe o taraba (si simt ca fac asta manati de cele mai bune intentii) imi dau seama de zadarnicia lor si de naivitatea mea, de temeri, comoditati si de un lung sir de motive care m-au facut sa le abandonez.
Si de aia, atunci cand trec pe langa un prieten imaginar, imi ridic gulerul de la trench si ma prefac a fi inabordabila, doar doar l-oi pune pe fuga. |
posted by Diana Adela Martin @ 1:47 PM   |
|
| 13 Comments: |
-
Hehe, imaginary, with troubled frieds.
-
-
-
buna diana,sper ca nu te-a dezamagit cineva...defapt multi ne trezim dezamagiti si tradati dar sper sa fie imaginar
-
buna seara, Adriana
au fost dezamagiri. intr-un mod ciudat, le sunt recunoscatoare. m-au ajutat. sa fiu un om de care-mi place.
stii, o dorinta de-a mea este aceasta: sa nu imi fie teama de dezamagiri...
-
A venit primavara la Iasi... Maine pleaca, insa...
-
extraordinar diana,cred ca astea sunt lucrurile care ma sperie,sa nu dezamagesc si sa nu fiu dezamagita,nu stiu daca m-am exprimat bine ,dar ai explicat foarte bine si incurajinduma
-
asa e diana mie teama dinou de dezamagiri cred ca fac parte din acea lume ..frici
-
a, nice. acum trebuie sa ma uit cu urechea stanga pe umar la blogul tau :)
daca nu ti-ar fi teama de dezamagiri cum le-ai putea recunoaste ca atare, evitandule? ;)
-
Diana,mare tristete in limea sportului ,simt ace-a tristete cand vestea de maria cioncan dumnezeul sa-i odihneasca
-
de ce sa ne retragem si sa iesim din joc , cand mai sunt atatea si atatea fiinte pe care le putem ...dezamagii ?
-
Bogdan nu s-a reintors azi primavara?
Jo: pe care le putem ferici, fara teama ca-ntr-o zi poate ca ne vor dezamagi :)
pai pai da de ce sa le evitam, ia spune-mi tu mie surf..? :)
adriana: am vazut si eu ieri...
de curand citisem un articol al lui david grossman numit "de ce sa mai scriem despre holocaust" si spre sfarsit povestea despre ultima sa carte care pleca de la ideea ca o persoana este atat de fragila si atat de usor de distrus.
este povestea unei mame careia ii pleaca fiul la razboi si de teama, din dragoste si grija, pt a-l proteja si pt a-i glorifica umanitatea proneste prin tara pentru a-i spune povestea. oricarui necunoscut.
si scrie in jurnalul ei:
"mii d emomente si de ore si de zile, milioane de sarcini, actiuni neduse pana la capat si incercari si greseli si ganduri, toate pentru a forma o singura persoana.
o persoana care este atat de usor de distrus"
-
Dezamagirile iti arata ca esti vie, ca exista miscare (a se citi evolutie) in viata ta. Eu cred ca lipsa dezamagirilor e un indiciu bun ca ceva e in neregula in viata ta, ca se impun niste schimbari.
|
| |
| << Home |
| |
|
|
Hehe, imaginary, with troubled frieds.